Diaspora globală

În ultimii ani, a existat o dezbatere aprinsă în jurul ideii că procesul de globalizare şi interdependenţa crescândă între naţiuni conduce la o lume nouă, în care o reţea umană în dezvoltare transformă structurile politice, economice, sociale şi culturale ale prezentului.

Aceşti agenţi ai schimbării, denumiţi în cele ce urmează “oamenii globali”, au fost deopotrivă preţuiţi de post-modernişti ca fiind generaţia viitorului, şi contestaţi de către realişti.
În ciuda unor încercări limitate însă, nu există o analiză care să descrie şi să explice toate caracteristicile acestora, şi cu atât mai puţin să estimeze impactul lor asupra sistemului, care să nu fie pusă sub semnul întrebării şi chiar criticată ca fiind bazată pe pure presupuneri.
Procesele globale prezente reprezintă o provocare la adresa esenţei relaţiilor internaţionale şi conduc la ascensiunea unui nou tip de oameni? Dezbaterea pare departe de a fi încheiată, dat fiind numărul tot mai mare de cercetători în diverse domenii care se străduiesc să explice complexitatea mereu schimbătoare a timpurilor moderne şi impactul acesteia asupra societăţii.

Oamenii globali

Definirea oamenilor globali este o sarcină dificilă, deoarece ei nu au un teritoriu, o limbă sau cultură comună. Nu există caracteristici statice sau tradiţionale, nici vreun tip de concentrare sau interes special pe care să le putem identifica în ceea ce îi priveşte. Nimic din ceea ce ar putea fi explicat în paradigmele existente. Dimpotrivă, singurul lucru care defineşte o persoană globală este cantitatea uriaşă şi diversitatea cunoştinţelor.
Argumentele pro şi contra existenţei unor astfel de oameni nu sunt însă exclusive. Oamenii globali pot diferi în mod fundamental, dar ei apar din şi depind de sistemele organizaţionale curente. Ei constituie o reţea diasporică fragilă, care a luat fiinţă în Era Industrializării şi care evoluează într-o entitate bazată pe cunoaştere. Este un proces de tranziţie fluid, care poartă cu sine atât caracteristicile şi ameninţările sistemului statal actual, cât şi promisiunea şi pacea lumii de mâine.
Oamenii globali sunt produsul perioadei de după Războiul Rece. Sfârşitul luptei dintre cele două super-puteri a reconfigurat harta politică a lumii şi a impulsionat procesul de globalizare până la viteza luminii. Dar prin aceasta a deschis o cutie a Pandorei conţinând identităţi ascunse şi ţinute sub control, care aşteptau cu nerăbdare să iasă la lumină. Aceste identităţi s-au răspândit rapid în jurul lumii, reconfigurând dinamicile statelor şi constituind o provocare la adresa imaginilor tradiţionale. Unele dintre ele au fost transformate sau şi-au pierdut din importanţă. Altele, ca anumite identităţi naţionale, nu s-au diminuat, ci dimpotrivă, au devenit şi mai puternice.

Cunoaşterea

Doi factori au avut un impact uriaş asupra modului în care înţelegem conceptul de identitate: fluiditatea şi diversitatea. Ambele au fost produsul globalizării şi al copiilor ei, ca migrarea în masă sau fluxul constant şi liber de informaţii în întreaga lume. Evident, creşterea spectaculoasă a numărului de identităţi a generat dezordine şi confuzie în sistemul global, iar unii autori susţin chiar că avem de-a face cu o criză de identitate la nivel global.
Dar creşterea numărului de identităţi nu ar fi fost posibilă fără o creştere a cantităţii de cunoştinţe. Cunoaşterea şi identitatea au mult mai multe elemente comune decât se crede. Prin cunoaştere nu înţelegem doar simpla acumulare de informaţie brută, deşi aceasta este condiţia preliminară, întrucât folosim informaţia pentru a crea cunoaşterea. Cunoaşterea este mai degrabă un proces de interacţiune cu mediul înconjurător, o experienţă ce conduce la o înţelegere mai largă şi mai completă a caracteristicilor politice, economice, sociale şi culturale ale lumii în care trăim. Cunoaşterea este capacitatea noastră de a susţine progresul prin lărgirea viziunii noastre definitive asupra lucrurilor.
Mass media globale, internetul şi comunicarea de mare viteză, ca să enumerăm doar câteva, sunt capabile nu doar să ofere informaţii instantanee, ci şi să permită celor care au acces şi sunt interesaţi să devină informaţi, să-şi dezvolte cunoştinţele, ceea ce le permite să participe, sau mai degrabă să încerce să participe la construirea viitorului global.
Anumiţi actori internaţionali însă, mai ales statele suverane, au impus restricţii severe asupra acestei participări la fiecare nivel al sistemului. Iată de ce aceşti oameni sunt forţaţi să reevalueze unele dintre paradigmele sistemului şi să conteste viabilitatea acestuia. În această etapă, uriaşul lor set de identităţi acumulează încă una – identitatea globală, iar ei devin oameni globali traversând graniţele sistemului curent.
Teritoriul, resursele şi puterea militară au o importanţă redusă pentru oamenii globali. Credinţa lor liberală în şi înţelegerea deschisă a cunoaşterii sunt elementele care servesc drept substitute ale acestor valori tradiţionale şi care îşi subordonează structurile materiale. Cu toate acestea, oamenii globali încă depind de aceste structuri. Au nevoie de ele pentru a-şi spori cunoaşterea prin conectarea fiecăreia în reţele şi crearea, în acest fel, a unei singure reţele globale – o reţea de reţele.

Elita globală

Structurile materiale nu sunt însă libere şi gratuite. Accesul la ele este permis doar actualei elite internaţionale. De aceea, oamenii globali sunt nu doar cei care cred în cunoaştere, ci care au şi mijloacele şi resursele pentru a o dezvolta. Ei formează o reţea globală de elite. Datorită naturii sale şi a permanentei evoluţii, această reţea încă păstrează caracteristicile valorilor tradiţionale, alături de acelea bazate pe cunoaştere. Este evident că reţeaua globală funcţionează în afara sistemului actual. Astfel, nivelele de analiză nu sunt aplicabile în acest caz, pentru că ele privesc doar valorile tradiţionale. Dar oricât de mult şi-ar dori oamenii globali să fie independenţi, ei sunt siliţi totuşi să urmeze indicaţiile. Cu alte cuvinte, să respecte regulile şi regimurile fiecărui stat şi pe cele ale sistemului internaţional, pentru a putea folosi structurile de care au nevoie. Ceea ce face ca supravieţuirea lor să fie atât vulnerabilă, cât şi dependentă.
Astfel ar putea fi descrisă reţeaua diasporică ce ia naştere din actualele structuri de elită, şi ai cărei membri sunt oamenii globali. Schimbarea permanentă este încorporată în diaspora globală tocmai pentru că aceasta se bazează pe cunoaştere. Reţelele sale sunt permanent upgradate şi extinse, pe măsură ce i se alătură tot mai mulţi oameni, care aduc noi identităţi şi le remodelează pe cele existente.
Upgradarea şi extinderea diasporei este posibilă doar prin utilizarea unor structuri sociale şi de înaltă tehnologie foarte complexe. Oamenii globali sunt întotdeauna în fruntea revoluţiei tehnologice, deoarece au nevoie permanent de noi şi noi informaţii pentru a-şi dezvolta cunoaşterea. Este un proces nelimitat. Sistemele de satelit, internetul, comunicaţiile mobile şi sistemele trans-frontaliere sunt instrumente vitale, poate chiar singurele instrumente pentru realizarea conexiunilor şi a schimburilor de informaţii în reţeaua globală.

Comments are closed.

Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.