CUM SĂ CREŞTI UN COPIL MORAL

Ca şi creştini noi suntem chemaţi să ne creştem copiii după voia lui Dumnezeu? Care este aceasta şi unde, în Biblie, ne este descrisă?

Vorbeşte Biblia despre creşterea copiilor? Este un subiect important? Vom putea să aflăm doar privind la frecvenţa cu care vorbeşte asupra subiectului.

Principalele pasaje biblice ce vorbesc despre creşterea copiilor :

Prov.29:17 “Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului”

Prov.29:15 “Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale”

Prov.10:1 “Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale”

Prov.13:24 “Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată”

Prov.19:18 “Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori”

Prov.23:13 “Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri”

Prov.23:14 “Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor”

Prov.22:6 “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”

“Ca să-l înveţi pe un copil calea pe care trebuie să o urmeze, trebuie să o străbaţi şi tu din când în când” (eu aş spune, tu însuţi trebuie să o găseşti şi să te afli pornit pe ea!) Josh Billings

Efes.6:4 “Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului”

Col.3:21 “Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea”

Biblia vorbeşte în mod direct copiilor:

Prov.6:20-22 “Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale: leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât. Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!”

De asemenea, în Biblie se găsesc exemple de părinţi educatori creştini ce au adus onoare lui Dumnezeu pentru felul în care şi-au crescut copiii, iar Biblia le păstrează exemplul:

Avraam:
Gen.18:19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit

David:
1 Cronici 28:9 Şi tu, fiule (….)Solomoane (înlocuiţi cu numele copiilor voştri!), cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie.

Iov:
Iov 1:5 Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: ,,Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.

Ana, mama lui Samuel:
1Sam.1:28 De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.

1Sam.2:26 Tânărul Samuel creştea mereu, şi era plăcut Domnului şi oamenilor.

Poporul evreu:
Deut.6:7 Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.

Deut.11:19 Să învăţaţi pe copiii voştri în ele, şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.

În permanenţă vedem repetată porunca de a le vesti copiilor (urmaşilor) atât faptele Domnului cât şi judecăţile Sale, atât din trecut cât şi din generaţia noastră:

Deut.4:9 Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe cari ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor tăi.

Ca poruncă directă din partea lui Dumnezeu:

Ex.10:2 “…şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului tău cum M-am purtat cu Egiptenii, şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul”

Psalmul 78 – UN FEL DE “CREZ” AL PĂRINŢILOR CREŞTINI!

2 Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
3 Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le-a făcut.
5 El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
6 ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
8 Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n-avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9 Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
10 pentru că n-au ţinut legământul lui Dumnezeu, şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11 Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.

30 Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,
31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborât pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască, şi n-au crezut în minunile Lui.
33 De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năpraznic.
34 Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
35 îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stânca lor, şi că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul lor.
36 Dar Îl înşelau cu gura, şi-L minţeau cu limba.
37 Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legământului Său.

Când părinţii nu-şi îndeplinesc această însărcinare, nu de puţine ori generaţiile ce-i urmează sunt pedepsite, aşa cum vedem mai sus.

Isa.38:19 Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.

Judecăţile Sale:

Ioel 1:3 Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!

DOUĂ EXEMPLE DE COPII CRESCUŢI DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU:

Mărturia profetului Samuel a felului cum s-a purtat înaintea lor era bună:

1 Sam.12:1
“Samuel a zis întregului Israel: ,,Iată că v-am ascultat glasul în tot ce mi-aţi zis, şi am pus un împărat peste voi. De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cât despre mine, eu sunt bătrân, am albit, aşa că fiii mei sunt cu voi; am umblat înaintea voastră, din tinereţe până în ziua de azi. Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii… asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.” Ei au răspuns: ,,Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit, şi nici n-ai primit nimic din mâna nimănui!”

NU ESTE FRUMOS CE AU MĂRTURISIT ACEŞTIA DESPRE SAMUEL? DE CE? A FOST CRESCUT PE PLACUL LUI DUMNEZEU DE ANA.

Pe Timotei l-au învăţat încă din cea mai fragedă copilărie Sfintele Scripturi:

2Tim.3:15 din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.

DECI, TIMOTEI A CUNOSCUT SCRIPTURILE NU DIN COPILĂRIE, NICI DIN ADOLESCENŢĂ, CI DIN PRUNCIE! CINE L-A ÎNVĂŢAT ATÂT DE DEVREME?

Cine?

2Tim.1:5 Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine.


CREŞTEREA UNUI COPIL MORAL

Materialul ce urmează este atât o preluare prin traducere cât şi adaptare după “Growing Kids God’s Way” de Gary şi Anne Marie Ezzo.

EDUCAREA MINŢII SAU A INIMII COPILULUI? CARE ESTE PERSPECTIVA BIBLICĂ?

Consacrarea unor termeni : formarea morală timpurie a copilului.

Majoritatea teoreticienilor moderni susţin că raţiunea umană este baza moralităţii (copilului) şi astfel se concentrează asupra stimulării intelectuale a copilului în loc de a se concentra asupra formării lui morale.

Formarea morală a copilului nu doar că ar trebui să constituie o prioritate a educaţiei timpurii, ci este necesară şi pentru dezvoltarea lui intelectuală optimă. De ce este necesară “formarea morală timpurie” a copilului? Pentru că auto-controlul său (stăpânirea lui de sine) nu este o deprindere intelectuală, ci una morală. A sta într-un loc, a asculta, a se concentra, a mânca la masă, a-şi aştepta rândul să vorbească, etc., sunt deprinderi morale care în cele din urmă sunt adoptate şi de intelect şi-i vor fi de folos în pregătirea lui profesională.

Noi l-am învăţat pe Gabriel să pună mâna lui pe mâna noastră înainte de a se băga în vorbă. Să comunice mai dinainte de a-şi da drumul la gură (!) dorinţa lui de a se exprima. Acum . lăudabil este efortul lui de comunica ordonat şi conform regulii pe care am impus-o. Nu reuşeşte întotdeauna să o respecte, însă la nivelul voinţei lui uneori reuşeşte să se supună. Aceasta este performanţa ce trebuie urmărită. Nu faptul că s-a abţinut să mai întrerupă, ci autocontrolul demonstrat în dorinţa de a comunica corect.

Formarea morală a autocontrolului copilului nu se face din întâmplare, şi nici nu se obţine pe cale naturală. Autocontrolul necesar pentru a sta într-un loc, a tăcea, a gândi, de a alege o cale mai bună de a comunica, are la bază acelaşi principiu moral al stăpânirii de sine care-l va proteja pe copil în viaţa ca adult. Acest autocontrol este rezultatul unei formări morale şi nu a unei metode educaţionale de felul celor întâlnite la grădiniţele moderne – a jocurilor educaţionale, etc. (fără să dispreţuim aceste metode).

Copilul are o raţiune morală, pentru care să arate autocontrol, fără ca să o cunoască sau să o ştie imediat.

A aştepta până la vârsta de cinci ani este prea târziu (când se spune de către antropologi că se formează personalitatea copilului), pentru a-i forma deprinderea de a sta într-un loc, de a sta liniştit la masă, de a asculta, de a se concentra, etc. Acestea sunt deprinderi morale de dezvoltare nu activităţi formate în etapele creşterii. De asemenea, ele reprezintă deprinderi ce depind de educaţia foarte timpurie primită. Pot însă părinţi schimba coeficientul de inteligenţă al copilului? Evident că nu. Pot să-l sporească, sau să-l sărăcească? Da. Noi susţinem această opinie pentru că am observat adesea că părinţii ce nu s-au angajat în formarea morală timpurie a copiilor lor, şi nu au făcut nimica pentru a-i corecta în primii ani (ai copilăriei), de fapt au încetinit şi în multe cazuri chiar au împiedicat procesul formării lor morale şi intelectuale.

CONCLUZIE: De aceea, etica (morala) biblică şi tovarăşa ei, disciplina biblică sunt cele ce lucrează asupra inimii copilului. Părinţii ce se (apleacă) concentrează asupra inimii copiilor lor, reuşesc în cele din urmă să educe copilul. Aceia care se concentrează doar asupra intelectului lor, vor reuşi, în cel mai bun caz să crească un copil isteţ, însă slab din punct de vedere moral.

Nu acesta este însă scopul nostru ca şi părinţi creştini.

Răzbunarea (răfuiala) leagănului!

Cunoaşteţi expresia românească “a stârpi răul din faşă”? Eu cred că ea are legătură cu creşterea copiilor.

Rugăciunea lui Thomas Fuller

“Iar pentru acei părinţi care nu vor să folosească nuia pentru copii lor, mă rog Doamne ca aceştia să nu devină o nuia pentru ei!” Ce întristare i-a fost Esau pentru Isaac! Ce flagel i-au fost Absalom şi Amnon, lui David!

“Îngăduiţi ca copiii să crească fără educaţie timpurie…din leagăn… iar când vor creşte, vor prefera să fie mai degrabă nimiciţi, decât schimbaţi, mai degrabă zdrobiţi, decât îndoiţi.”

Richard Greenham

Comments are closed.

Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.