Ce pot invata leaderii din comportamentul liliecilor

În cartea sa, The Blind Watchmaker, evoluţionistul Richard Dawkins susţine că sistemul senzorial de detectare a ultrasunetelor al unui liliac îndeplineşte „misiuni de detectare şi navigare care ar lăsa orice inginer mut de admiraţie.“

În momentul în care zboară, liliacul îşi actualizează “imaginea” despre mediul nocturn cu 10 pulsaţii pe secundă, cu ajutorul perceptiei bazate pe ecou. Cu toate acestea, atunci când identifică prada, rivalii sau obstacolele, frecvenţa pulsaţiilor ajunge la 200 pe secundă.

O dificultate tehnică a sistemelor bazate pe ecou constă în faptul că ecoul este mult mai slab decât semnalul original.

Prin urmare, pentru ca sistemul să funcţioneze indiferent de distanţă, emiţătorul (vocea) trebuie să fie foarte puternic, iar receptorii (urechile), foarte sensibili. Dar vocile puternice au un impact negativ asupra urechilor sensibile. Soluţia este întreruperea funcţionării urechilor în momentul transmiterii semnalului şi apoi repunerea lor în funcţiune, în timp util pentru a percepe ecoul. Unele specii de lilieci îşi închid şi redeschid urechile de aproximativ 50 de ori pe secundă.

De asemenea, liliecii se folosesc de modulaţia de frecvenţă pentru a putea face distincţia între pulsaţiile direcţionate spre exterior şi ecoul direcţionat spre interior. Creierul lor poate deduce vitezele relative şi direcţia de zbor ale prăzii lor din deplasarea ecourilor reflectate.

Leaderii şi avantajul senzorial

Fiecare lider cunoaşte valoarea sistemelor senzoriale care „înregistrează pulsul“ competiţiei, clienţilor şi tehnologiilor care continuă să apară. Sunt vitale, deoarece orice gest al competiţiei sau al clienţilor poate reprezenta un semnal care impune o reacţie rapidă, iar tehnologiile emergente pot indica nu numai noi pieţe, dar şi noi oportunităţi comerciale. Una este însă să recunoşti necesitatea deţinerii unui asemenea sistem şi alta este să creezi şi să construieşti unul.

Scanarea multiplă

Liliecii deţin sisteme senzoriale complexe, care au scopul de a prelua şi de a procesa câteva tipuri diferite
de semnal şi ambele sintetizează o semnificaţie din combinaţia diferitelor tipuri de semnal. Nu construiesc imaginea prăzii sau a prădătorului după perceperea unui singur semnal. Un tip de semnal poate declanşa un reflex, dar pentru a stimula o reacţie concertată trebuie să fie susţinut de mai multe semnale.

Companiile care acţionează în medii concurenţiale, aflate mereu în schimbare rapidă, trebuie de asemenea să îşi creeze sisteme senzoriale multiple, pentru că altfel ar putea fi luate pe nepregătite de către oportunităţi şi de ameninţări.

IBM şi-a pierdut repede dominaţia pe piaţa PC pentru că sistemele sale de scanare nu au fost programate pentru a identifica tipul de ameninţare care a doborât compania. În acele vremuri, companiile mari considerau că singura ameninţare demnă de luat în seamă pentru poziţia lor pe piaţă nu putea proveni decât din partea organizaţiilor similare şi că ameninţarea trebuia să fie foarte clară. IBM avea un sistem de detecţie pentru Compaq, Dell, Intel şi Microsoft, dar sistemul său senzorial nu era programat pentru a interpreta activităţile combinate ale acestora drept ameninţătoare. Este posibil ca IBM să fi auzit declaraţia lui Bill Gates „Noi stabilim standardele“, dar nu i-a acordat nici un strop de atenţie.

Organizaţiile au nevoie de sisteme senzoriale care să funcţioneze non-stop şi care să scaneze permanent în căutarea unor tipuri diferite de semnal, capabile să analizeze informaţiile primite, prin intermediul unor metode sofisticate. Astronomii nu pot vedea o planetă care orbitează în jurul unei stele îndepărtate nici măcar cu ajutorul telescopului spaţial Hubble, dar îi pot deduce prezenţa prin intermediul micilor anomalii pe care le prezintă mişcarea stelei. Forţele NATO din Balcani nu puteau întrevedea traseele sigure printre câmpurile de
mine, dar, imitând comportamentul liliacului şi ascultând cu mare atenţie, la adăpostul întunericului, paşii celor care plantau minele, puteau deduce care era poziţia acestora.

Detectarea inovaţiilor

Kevin Kelly relatează o povestire despre o frunză de nufăr pe un lac, care este la început o singură celulă ale cărei dimensiuni se dublează pe zi ce trece. Cu o săptămână înainte de a cuceri întreg lacul, acoperă sub 1% din suprafaţa acestuia. Cu alte cuvinte, este esenţială detectarea unei inovaţii importante înainte ca aceasta să devină cunoscută, înainte să treacă de pragul nostru uzual de atenţie. În economia bazată pe reţele, este mai important ca niciodată, deoarece „băltoacele mici, iniţiale, pot conduce la o dominaţie facilă“.

Una dintre sarcinile despre care nu se spune aproape nimic, dar care deţine o importanţă covârşitoare, a liderilor din lumea contemporană a afacerilor este aceea de a-şi înzestra organizaţiile cu sisteme senzoriale care pot identifica etapele iniţiale ale unor astfel de explozii cu creştere exponenţială. Ceea ce vrem să subliniem aici este că, dacă nu le identifici în timp util, nu vei putea culege beneficiile.

Adaptare după:
ALPHA Leadership (R. Dilts s.a., ed. Amaltea, 2009)

Comments are closed.

Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.