4.5. Învierea

Biblia subliniază că răsplata pentru cei credincioşi va fi la înviere, la venirea lui Hristos (1 Tes. 4:16). Învierea morţilor (vezi Studiul 4.8) va fi primul lucru pe care Hristos îl va înfăptui; acesta va fi urmat de judecată. Dacă “sufletul” a mers în Rai la moarte, nu ar mai fi nevoie de înviere. Pavel spune că dacă nu ar exista înviere, atunci toate eforturile de a fi supuşi lui Dumnezeu nu ar mai avea rost (1 Cor. 15:32).

Cu siguranţă că nu ar fi gândit aşa dacă ar fi crezut că şi el va fi răsplătit prin faptul că “sufletul” său ar merge în Rai la moarte. Rezultă deci că el a crezut că

învierea trupului este singura formă de răsplată. Hristos ne încurajează în speranţa că recompensa pentru viaţa noastră în credinţă va veni la “înviere” (Luca 14:14).

Trebuie încă o dată să spunem că Biblia nu ne învaţă nici o altă formă de existenţă decât cea sub formă trupească – aceasta se aplică lui Dumnezeu, lui Hristos, Îngerilor şi oamenilor. La întoarcerea Sa, Hristos “va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemeni trupului slavei Sale” (Fil. 3:20, 21). Aşa după cum El are o formă trupească, animată doar de Spirit şi nu de sânge, şi noi vom împărtăşi aceeaşi răsplată. La judecata de apoi, vom primi o răsplată pentru modul în care am trăit această viaţă într-o formă trupească (2 Cor. 5:10). Cei care au dus o viaţă lumească, vor rămâne cu actualul lor trup muritor, care  va putrezi înapoi în ţărână; iar cei care au urmărit în timpul vieţii să depăşească mintea lumească cu cea a Spiritului “vor secera din Spiritul viaţa veşnică” (Gal. 6:8) sub forma unui trup plin de Spirit.

Există o dovadă şi mai clară că răsplata pentru cei drepţi va fi sub o formă trupească. O dată acceptat acest lucru, importanţa vitală a învierii devine evidentă. Trupul nostru actual încetează clar să mai existe la moarte; dacă putem trăi viaţa veşnică şi nemurirea doar într-o formă umană, rezultă că moartea este o stare de inconştienţă, până când trupul nostru este re-creat şi apoi dăruit cu natura lui Dumnezeu.

1 Corinteni 15 vorbeşte în întregime despre înviere; merită întotdeauna să fie recitit cu atenţie. 1 Cor. 15:35-44 explică cum asemenea unei seminţe care este sădită pentru ca apoi să răsară din pământ pentru a primi un trup de la Dumnezeu, la fel şi cei morţi se vor ridica, pentru a fi răsplătiţi cu un trup. Aşa cum Hristos s-a ridicat din mormânt şi şi-a schimbat trupul muritor cu un trup nemuritor, astfel şi adevăraţii credincioşi vor împărtăşi această răsplată (Fil. 3:21). Prin botez noi ne asociem cu moartea şi învierea lui Hristos, arătându-ne credinţa că şi noi vom împărtăşi răsplata pe care El a primit-o prin învierea Sa (Rom. 6:3-5). Împărtăşindu-I acum suferinţa, vom împărtăşi de asemenea şi răsplata: “Purtând întotdeauna, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru” (2 Cor. 4:10). “Cel ce a înviat pe Hristos din morţi, va învia şi trupurile noastre muritoare din pricina Spiritului Său” (Rom. 8:11). Cu această speranţă, vom aştepta deci “răscumpărarea trupului nostru” (Rom. 8:23), prin acel trup nemuritor.

Această speranţă a răsplătirii trupeşti a fost înţeleasă de poporul lui Dumnezeu încă de la început. Lui Avraam i s-a promis că el, personal, va moşteni ţara Canaanului pe veci, la fel de sigur precum el s-a plimbat în lungul şi în latul său (Gen. 13:17; vezi Studiul 3.4). Convingerea lui în aceste promisiuni trebuie să fi necesitat şi credinţa sa că trupul lui, la un anumit moment din viitor, va fi înviat şi făcut nemuritor, pentru ca acest lucru să fie posibil.

Iov arată clar cum înţelege el că, în ciuda faptului că trupul său va fi mâncat de viermi în mormânt, el îşi va primi răsplata, într-o formă trupească: “Răscumpărătorul meu este viu, şi se va ridica la urmă pe pământ: chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne (sau formă trupească) voi vedea totuşi pe Dumnezeu: Îl voi vedea; ochii mei Îl vor vedea şi nu ai altuia: sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu” (Iov 19:25-27). Speranţa lui Isaia era asemănătoare: “Trupul meu mort… se va scula” (Is. 26:19).

Cuvinte asemănătoare se regăsesc în povestirea morţii lui Lazăr, un prieten al lui Isus. În loc să consoleze pe surorile acestui om spunându-le că sufletul său a ajuns în Rai, Domnul Isus le-a vorbit de ziua învierii : “Fratele tău va învia”. Răspunsul imediat al surorii lui Lazăr, Marta, arată cât de mult era apreciat acest lucru de primii creştini: “Iar Marta I-a răspuns: Ştiu că va învia la înviere în ziua de apoi” (Ioan 11:23, 24). Ca şi Iov, ea nu a înţeles moartea ca fiind poarta de scăpare spre o viaţă de beatitudine în Rai, ci a privit înainte către învierea din “ziua de apoi” (cp. Iov “ziua de apoi”). Domnul promite: “Oricine a ascultat pe Tatăl… va veni la Mine în ziua de apoi” (Ioan 6:44, 45).

Comments are closed.

Categories

A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.